În prima etapă, Harry Harlow a despărțit pui de maimuțe rhesus (care sunt cunoscute pentru atașamentul pe care îl au în faza primară față de mama) de părinții acestora, oferind două obțiuni pentru o mama surogat, una făcută din sârmă care oferea hrană și una acoperită cu un material moale care nu oferea hrană.
Maimuțele au petrecut majoritatea timpului în brațele mamei surogat cu materialul moale, mergând la cealaltă doar când le era foame.
Partea a doua din experiment a presupus separarea puilor în două grupe, cei cu mama surogat facută din sârmă și cei cu mama surogat acoperită cu material moale, ambele oferind hrană de data aceasta.
S-a observant o diferență în comportamentul puilor de maimuță, cei care au avut parte de confort fizic din partea mamei cu materialul moale s-au dezvoltat normal, pe când cei care au avut mama surogat din sârmă au dezvoltat anxietate social și tendințe de automutilare.