Controverse legate de psihologia pozitivă
Declarațiile de sine, pozitive sunt considerate ca stimulatoare benefic a starii de spirit și a stimei de sine, dar eficiența lor nu a fost demonstrată. Sa examinat predicția contrară că afirmațiilor de sine positive, care pot fi ineficiente sau chiar dăunătoare.
Un studiu a confirmat că oamenii folosesc adesea afirmații de sine pozitive și le consideră a fi eficiente.
Două experimente au arătat că printre participanții cu nivel scăzut de stimă de sine, cei care au repetat o declarație de sine pozitivă (‘‘Sunt o persoană iubitoare’’) sau cine s-a concentrat asupra autenticității aceastei afirmații s-a simțit mai rău decât cei care nu au repetat afirmația sau cine s-a concentrat asupra modului în aceasta era atât adevărată sau neadevărată.
Printre participanții cu stima de sine ridicată, cei care a repetat afirmația sau s-au concentrat asupra modului în care era adevărată s-au simțit mai bine decât ceilalți, dar într-o măsură limitată.
Repetarea afirmațiilor de sine pozitive poate aduce beneficii anumitor oameni, dar se întoarce împotriva celor care „au nevoie” de acestea cel mai mult.
În acest moment, mii de oameni din America de Nord probabil repetă în tăcere afirmații positive legate de sine. Studenți care se confruntă cu examene, bolnavi de cancer, lectori înainte de începerea seminarului și persoane care încearcă să-și ridice stima de sine scăzută, îți repeat fraze precum „Sunt o persoană iubită” (Johnson, 1991, p. 31).
Încâ din perioada lui Norman Vincent Peale (1952) “The Power of Positive Thinking”, au mass-media a suținut faptul că afirmațiile pozitive aduc doar beneficii. De exemplu, revista “Sine” sfătuiește: „Încercați să scandați: „Sunt puternic, sunt puternic și nimic în lumea asta nu mă poate opri” (Gordon, 2001), şi numeroase cărțile de autoajutorare încurajează „afirmații”, cum ar fi „Fiecare zi îmi recunosc erorile, eșecurile și slăbiciunile, dar nu simt vinovăție, vină sau autocritică” (McQuaig, 1986, p. 56). Sunt eficiente afirmațiile de sine pozitive?
Din câte știm, aceste afirmații au fost examinate numai în (a) contextul tratamentelor cu psihologi clinicieni experimentați, împreună cu tehnici cum ar fi antrenamentul de relaxare (de exemplu, Treadwell & Kendall, 1996) sau (b) în studii în care confuzii, cum ar fi atenția terapeutului sau caracteristicile cererii, par foarte plauzibile, dar nu au fost controlate.
Adevăratul impact al afirmațiilor de sine pozitive este, deci necunoscut.
Se propune deci faptul că, în contrar cu credințele populare, afirmații de sine positive pot fi inutile pentru unii oameni, chiar dacă acestea pot aduce beneficii altora. Ele pot chiar să se întoarcă în potriva persoanei care le foloseste frecvent, făcând unii oamenii se simtă mai rău decât mai bine.
Ne bazăm predicțiile pe o cercetarea care implică schimbarea atitudinii, autocompararea și autoverificarea. Conform ideii de „latitudini de acceptare” (Sherif & Hovland, 1961), mesajele care înglobează o poziție mai apropiată de propria atitudine, decât mesajele care înglobează o poziție mai depărtată de aceasta (Eagly & Chaiken, 1993).
Mesajele care se încadrează în afara latitudinii de acceptarae se crede că întâmpină rezistențe și chiar au potențialul de a avea repercursiuni negative, determinând persoana în cauză să-și mențină și mai mult poziția inițială (Zanna, 1993). Declarațiile de sine pozitive pot fi interpretate ca mesaje care încearcă să schimbe atitudinile — în acest caz, atitudinile despre sine. Astfel, dacă afirmațiile de sine pozitive transmit mesaje care se încadrează în afara latitudinii de acceptare, sinele le poate respinge.
De exemplu, dacă oamenii care cred că ei nu sunt iubiți repetă: „Sunt o persoană iubitoare”, ei pot respinge această afirmaţie şi poate chiar să le întărească convingerea că este neiubită.
Concluzie
Această cercetare foarte interesantă, aduce într-o lumina nefavorabilă întregii ramuri din psihologie numită “Psihologia pozitivă”. Desigur că este necesar să se facă corelație și cu alte cercetări de acest gen, pentru că nu este posibil să concluzionăm acest subiect în baza unei singure cercetări.
Însă, așa cum aceasta ne prezintă, psihologia pozitivă și afirmațiile positive, funcționează în special în cazul persoanelor care nu am mare nevoie de acestea, deoarece au deja un nivel cel puțin mediu de stimă și încredere de sine, iar în cazul celor care au cea mai mare nevoie, (cei cu stima de sine scăzută) afirmațiile positive nu funcționează.
Un lucru este sigur, subiectul merită să fie cercetat.
Dacă dorești să citești studiul original în engleză, apasă butonul de mai jos.
